Ziua în care - straniu - am plecat la Galați și-am ajuns la Brăila
Maestrul meu preferat, doctorul David R. Hawkins, spune în una dintre cărțile sale că, la nivelele joase ale conștiinței/nivele joase ale energiei(în același timp) oamenii luptă, muncesc din greu, transpiră și au sentimentul că ei își fac realitatea. La nivele mai înalte ale conștiinței, constatăm că evenimentele vieții se întâmplă, pur și simplu, se petrec, sunt de la sine, există în sincronicitate și nu în cauzalitate. Hawkins spune că universul este un singur eveniment sincronizat, că, dincolo de aparența lumii fizice, nu există timp și totul se întâmplă în legătură cu ..totul, în același timp. Sunt concepte greu de asimilat pentru percepția noastră, legată de corpurile fizice și de existența în corpul fizic, dar știu că unii dintre dv înțelegeți exact ce spun acum. Spun că evenimentele vieții sunt determinate și de aceea ele nu au o cauză, așa cum vedem noi prin percepția obișnuită, ci apar și se petrec în și prin sincronicitate. O astfel de sincronicitate am văzut aseară, la Centrul Jean Louis Calderon din București, unde a fost o lectură a piesei lui Puși Dinulescu, ”Miere și venin”! În piesa lui Puși era o furtună, o ploaie grozavă, cu tunete și, tocmai când actorii pătrundeau prin ploaia din piesa de teatru, afară era o ploaie cu tunete grozave, ca în piesa de teatru. Această suprapunere a ploii din piesă cu ploaia de afară a fost o ”sincronicitate”, iar sincronicitatea este felul în care divinul se face văzut, intră în manifestare, se arată și ne spune: sunt aici! Ce frumoase sunt aceste suprapuneri, nu-i așa?
Ei, bine, la sfârșitul săptămânii trecute am trecut printr-o întâmplare tulburătoare. Fiind un sfârșit de săptămână cu trei zile libere, am decis oarecum spontan să merg cu familia mea la Galați, acolo unde am crescut, unde am locuit până la vârsta de 18 ani, când am terminat liceul. Eram de la 15 ani într-un cenaclu literar, ”Noduri și Semne”, unde sunt și membru fondator. Întâmplarea (sau sincronicitatea, cum am spus) a făcut să intru în cenaclu în ziua morții marelui poet, Nichita Stănescu, pentru ca, peste o lună să fie fondat cenaclul care purta numele uneia dintre cărțile lui Nichita. L-am sunat pe prietenul și colegul meu de cenaclu din copilărie, Mihail Gălățanu, rugându-l să-mi dea câteva numere de telefon ale unor vechi colegi de cenaclu. Doream să le dau cărțile mele proaspăt apărute. Am cerut trei numere de telefon: Petre Rău, Ionică Avram și Corneliu Antoniu. Gălățanu mi-a trimis numerele de telefon inversate: numărul lui Petre Rău mă interesa în primul rând pentru că mă rugase pe Internet să-i trimit conținuturi din cărți pentru a le publica în revista ”Boema”! Mi-am zis că era mai bine să-i dau cărțile. Numai că, în dreptul numelui lui Petre Rău era numărul lui Corneliu Antoniu, cel care a fost șeful cenaclului o perioadă, dar pe care nu l-am văzut de aproape 30 de ani. Așadar, l-am sunat pe Petre Rău, dar l-am nimerit pe Corneliu Antoniu. Când m-a auzit la telefon, Corneliu Antoniu, președintele Uniunii Scriitorilor - Filiala Galați, m-a luat pe sus și m-a invitat a doua zi, duminică, 31 mai, în fața Hotelului Dunărea. Tocmai era o acțiune mare, anuală, Zilele Revistei Antares, ediția a XVII-a, o activitate care adună scriitori din multe țări ale lumii și din România. Prima zi a ediției s-a desfășurat la Galați, a doua la Brăila, a treia era la Sulina, cred, apoi la Tulcea...etc. M-am prezentat duminică la locul indicat de Corneliu Antoniu și m-am trezit în mașina sa, mergând undeva. Era și un microbuz, erau și alți scriitori cu mașinile... Pe drum am întrebat curioasă: ”Dar noi unde mergem acum”? ”La Brăila”, mi-a răspuns dl Antoniu. Habar nu aveam ce facem la Brăila și nu știam ce sărbătoream. Mașinile s-au oprit la Biblioteca Panait Istrati din Brăila, iar oamenii s-au împânzit prin curte. M-am întâlnit și cu niște cunoscuți, care veniseră special acolo: Lucian Vasilescu, Adrian Suciu, Liviu Ioan Stoiciu, Simona Toma. Cum eu venisem la Galați sâmbătă seara, am nimerit duminică la Brăila, fără să am habar că merg la Brăila. Am ajuns la Brăila dincolo de orice decizie conștientă: s-a întâmplat așa, pur și simplu!
În curtea bibliotecii trebuia să aibă loc un recital al poeților prezenți la manifestare: unii din Franța, alții din Turcia, din Israel, din Grecia, din nu mai știu ce țări ale lumii, alții din România. Soarele bătea cu putere și oamenii căutau adăpost pe sub pomi, așa încât directorul Bibliotecii a spus că recitalul poetic nu se putea desfășura afară, cum era plănuit, din cauza soarelui puternic, așa încât ne-a invitat pe toți la etajul trei, la sala ...FĂNUȘ NEAGU! Când am auzit numele lui Fănuș Neagu, m-a cuprins o emoție teribilă. Am fotografiat numele sălii, l-am privit de-a dreptul uluită, căci am simțit, în sfârșit, că eram în fața motivului pentru care am venit la Galați, dar m-am trezit și la Brăila. Stând acolo, pe scaun, în sală, parcă simțeam energia maestrului Fănuș Neagu în aer. Emoțiile m-au copleșit, nu știam cum să controlez energia pe care o simțeam, așa că aveam un fel de tremur în corp și incapacitatea de a-l stopa. În vreme ce poetii străini recitau, eu mă luptam cu emotia din corpul fizic și din cel energetic, fără nici un succes. Curând l-am auzit pe Corneliu Antoniu prezentându-mă: ”Maria Timuc este astăzi aici. Fosta mea elevă, pe care n-am văzut-o de aproape 30 de ani, a lansat la Bookfest o carte de poezii, ”Iubire de nisip”, etc... M-a invitat să citesc din carte. M-am trezit astfel recitând din cartea nouă, în sala Fănuș Neagu. Inima îmi bătea cu putere. Fănuș Neagu citise manuscrisul celei de-a doua cărți ale mele, ”Și Dumnezeu Dumnezeiește pe aici” și îmi scrisese câteva cuvinte minunate pe copertă. Fusese și la lansarea cărții, unde a vorbit! Iată că acum el nu mai este în corp fizic, dar..simțeam că era prezent pe lângă mine și la această a treia carte. M-am trezit în sala care-i purta numele, în localitatea în care se născuse Fănuș Neagu(la Brăila am mai fost doar o dată, când aveam 19 ani), recitând din a treia mea carte de poezii, căci din 2001, de când am lansat cartea la care a fost prezent și Fănuș Neagu, n-am publicat altă carte de poezii. Părea că spiritul lui plutea acolo, în aer, în acea sală, că acel spirit mă adusese atât de straniu la Brăila, parcă dornic să-și facă simțită prezența. Și, petru ca lucrurile să fie și mai grozave, la masa de prânz m-am trezit față-n față cu Ion Coman, omul căruia familia lui Fănuș Neagu i-a încredințat manuscrisele sale, un prieten apropiat al lui Fănuș Neagu, care mi-a povestit multe lucruri despre Fănuș.
Sala Fănuș Neagu
În acest fel, începând de la greșeala lui Mihail Gălățanu, l-am reîntâlnit pe Corneliu Antoniu după aproape 30 de ani, am ajuns la Brăila după 28 de ani de când nu fusesem acolo și, din pricina soarelui de afară, recitasem în sala Fănuș Neagu. La masă am fost așezată la masa invitaților speciali, formată din cinci persoane, între care singurul om care fusese prietenul apropiat al lui Fănuș Neagu. Dacă n-aș fi ajuns în sala care-i purta numele maestrului, n-aș fi știut, n-aș fi înțeles legăturile sincronistice. I-am simțit prezența, de asta sunt sigură, și cred că energia aceea pe care am simțit era..spiritul lui Fănuș Neagu. Poate părea o nebunie, dar modul în care am ajuns la Brăila și filmul întregii povești e de-a dreptul straniu, e în acest film o curgere inteligentă, plină cu evenimente care au schimbat cursul călătoriei mele așa încăt să ajung ..aproape de Fănuș Neagu și cu această a treia carte a mea de poezii. Fănuș Neagu a crezut în destinul meu de poet și mi-a lăsat scris acest lucru..cu litere de mână(”Mariei Timuc, să fie steaua lirică a României”, a scris el) spunându-mi că ele vor fi prețioase într-o zi! Ziua de 31 mai 2015 va rămâne mereu în inima mea și-n gândurile mele ca o zi tulburătoare, în care am trăit sentimentul că Fănuș Neagu m-a adus la Brăila pentru a-mi prezenta și această a treia carte de poezii, ”Iubire de nisip”! O zi plină de sincronicitate și de mister, o zi..de neuitat din viața mea! O zi în care..poți fi convins că cineva de dincolo de moarte...e pe aici, e aproape...
Liviu Ioan Stoiciu și Adi Secară
Mulțumesc, Maestre Fănuș Neagu!
Mulțumesc, Corneliu Antoniu! MUlțumesc, Mihail Gălățanu! Mulțumesc, Ion Coman...pentru această fantastică aventură a mea la Brăila, pentru oportunitatea de a-mi prezenta cartea în fața unui mare număr de scriitori și critici prezenți acolo și pentru plimbarea cu vaporașul pe Dunărea atât de iubită de Fănuș Neagu!
